Sâmbătă, 1 octombrie, aproximativ ora 21:10. Circulam cu mașina pe DN 22B și eram undeva între localitatea Culmea și Popas Nazarcea iar pe contra-sens apare pe carosabil o persoană care părea în stare de ebrietate. Spun persoană în stare de ebrietate pentru că nu mergea tocmai drept și nu era pe marginea drumului, ci pe mijlocului sensului de mers. În cap mi-au venit instant numai filme cu final nefericit, fapt care m-a făcut să apelez la 112 și să cer legătura la Poliția Ovidiu (din câte știu, acel sector de drum aparține de ei) în speranța că vor trimite un echipaj care să ia persoana respectivă și s-o ducă la destinație cu mașina, în siguranță.
Am explicat situația pe scurt la 112 și am rugat să mi se facă legătură la Poliția Ovidiu. Am explicat și domnului polițist situația (drum neiluminat, vizibilitate slabă, persoană în stare de ebrietate pe carosabil, etc) iar de la capătul celălalt, după o liniște destul de lungă, am primit următorul răspuns: „Pe drumul acela limita de viteză este 50 de kilometri la oră, nici nu are cum să se întâmple ceva, e vina șoferului!”
Sincer, am rămas fără cuvinte. Mă așteptam să aud de la celălalt capăt al telefonului că vor trimite un echipaj la persoana respectivă sau că vor anunța poliția locală și vor trimite aceștia un echipaj, dar nu. Domnul de la capătul celălalt a preferat să caute deja vinovați, asta în cazul unei nenorociri, în loc să ia măsuri pentru a se evita așa ceva. Iar ca o mică paranteză, țin să-l anunț pe domnul polițist că limita de viteză pe sectorul respectiv de drum este de 90 km/h, nu 50 km/h.
Conform O.U.G. 195/2002 republicată, cu modificările și completările ulterioare:
Art.49. 1) Limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.
(4) Limitele maxime de viteză, în afara localităților, sunt:a) pe autostrăzi – 130 km/h;
b) pe drumurile expres sau pe cele naționale europene (E) – 100km/h;
c) pe celelalte categorii de drumuri – 90 km/h.
Această întâmplare m-a lăsat cu un gust amar și din păcate nu este pentru prima dată când mă lovesc de indiferență. Acum câteva luni de zile mă plimbam pe jos prin localitatea Medgidia iar de la etajul unu al unui bloc din apropiere se auzea cum un bărbat bătea o femeie, probabil pe soția acestuia. Urlete, înjurături, plănsele, lovituri, tot tacâmul. Am sunat imediat la 112, am cerut legătura la Poliția Medgidia, am explicat situația iar după ce am terminat, domnul de la telefon mă întreabă „Dumneavoastră ce urgență aveți?”…îi răspund că eu nu am nicio urgență, dar are loc un caz de violentă domestică, se poate sfârși tragic, doamne ferește, la care domnul îmi răspunde „Dacă dumneavoastră nu aveți nicio urgență, de ce ați sunat la poliție?”.
Aproape de fiecare dată când constant o ilegalitate apelez la poliția locală, poliția națională sau poliția rutieră, în funcție de situație și gravitatea acesteia, iar de cele mai multe ori autoritățile răspund prompt și se iau măsuri. Chiar îmi încurajez toți apropiații să facă la fel, să nu treacă nepăsători ci să se implice, măcar cu un simplu apel la autoritățile competențe. Însă astfel de întâmplări, când cei de la capătul telefonului refuză pur și simplu să intervină, te fac să-ți schimbi părerea despre sistemul care ar trebui să te protejeze.
Ne vom închide gura toti sau ne vom transforma în gardieni?
Era o poveste cu niste maimute in laborator. Le dădeau banane insa le udau daca încercau sa le ia pentru a le mânca. Astfel maimutele ajunseseră sa ignore banalele iar în momentul in care în cușcă au bagat o maimuță noua si aceasta a încercat sa ia banane… minutele din vis ca au batut-o.
Povestea este pe scurt… cu siguranta o găsesti pe net insa ideea e ca la un moment dat vom ajunge cu toții sa ignorăm…